Jonah Hex

Jonah Hex (Josh Brolin), fost soldat confederat, actualmente renegat, vânător de recompense şi răzbunător cu motive foarte personale, trebuie să îl oprească pe diabolicul general Turnbull (John Malkovich). Pentru că i-a masacrat şi familia, şi soldaţii şi mai nou se află în posesia unei foarte letale arme pe care guvernul american de pe la 1880 avea toate motivele să nu o utilizeze. Cel puţin nu împotriva propriilor cetăţeni, cum intenţionează Turnbull.
Hex, returnat din morţi prin ritualuri indiene şi dotat cu ceva puteri speciale (poate reînvia pentru scurt timp morţii) nu are aliaţi, dar are o slăbiciune pentru focoasa prostituată Lilah (Megan Fox) şi destule intenţii răzbunătoare cât să supravieţuiască tuturor gloanţelor.

Turnbull are aliaţi care, conduşi de sadicul Burke (Michael fassbender) îi îndeplinesc toate ordinele şi care nu pun vreo clipă la îndoială (morală sau tactică) ideea generalului de-a rade Washington-ul de pe suprafaţa pământului.

La intersecţia celor trei mitologii fundamental americane (vestul sălbatic cu indieni şi magie, paranoia teroristă şi sechelele războiului de secesiune) scenariul scris de Taylor&Neveldine (responsabili de unele din cele mai demente şi demenţiale filme recente, Crank 1 şi 2) atinge tangenţial dar totuşi profund subteranele psihicului naţional al americanilor. Brolin îşi poartă cu stoicism machiajul (Hex are jumătate de faţă arsă de QT – Quentin nu Trantino, ci Turnbull) îşi execută singur cascadoriile, Malkovich este deja expert în roluri de villain, Fassbender joacă strident şi ameţitor sadicul său personaj iar Megan Fox îşi asumă personajul ei sexy şi slobod de gură.

Din regie Jimmy Hayward încearcă să dea ceva umor şi multă acţiune armată poveştii lui Hex. Plin de metale strălucitioare, schimburi de focuri şi brutalităţi filmul este entertainment de studio pur, mai interesat de acţiune şi spectaculos decât de profunzimi psihologice sau manevre coerente. Accentul pică altfel decât în benzile desenate care au servit drept sursă: în mediul desenat Hex era un rătăcitor cel puţin la fel de brutal ca inamicii săi şi dotat cu ceva tensiuni sumbre de provenienţă supra-naturală, care ocazional mai şi călatorea prin timp (şi într-una dintre liniile narative ajungea într-un viitor post-apocaliptic din 2050). Scris de Taylor&Neveldine şi jucat de Brolin, noul Jonah Hex este ceva mai uman, mult mai confortabil cu trecutul său, dar şi cu abilităţile magice, şi devine exact genul de anti-erou providenţial care va salva America de propriile arme şi greşeli.

Ambiţia şi tonul scenariului nu se intersectează tot timpul cu viziunea lui Jimmy Hayward, expert în animaţie. Cu primele două Toy Story, Finding Nemo şi Horton Hears a Who în palmares regizorul alege o abordare deloc ortodoxă a naraţiunii: elipse, dialoguri expediate şi spaţiu amplu pentru chestiunile care vin din western-urile iconice.

Un blockbuster bizar, expeditiv, metalic şi unic.