Norocul / Luck

Din cum arată episodul pilot, acelaşi lucru pare valabil pentru întregul serial Norocul / Luck. Noua producţie HBO creată de David Milch (NYPD Blue şi Deadwood) şi produsă de Michael Mann, regizorul lui Heat, The Last of the Mohicans şi Public Enemies gravitează în jurul curselor de cai, a pariorilor şi a proprietarilor de cai de curse. Chester Bernstein (Dustin Hoffman) tocmai a ieşit din puşcărie după 3 ani de pedeapsă şi afară îl aşteaptă şoferul său Gus Demitriou (Dennis Farina) la volanul unui Mercedes luxos.

Gus a devenit proprietarul unui cal de curse şi discuţia dintre cei doi ne introduce vag în lumea de multe zerouri a curselor şi a interlopilor care se ghicesc în spatele lor. Îi întâlnim pe Turo Escalante (John Ortiz) extrem de influent proprietar de cai, Marcus, (Kevin Dunn) un bătrân paraplegic cu insuficienţă respiratorie şi gaşca sa de pariori, Renzo (Ritchie Coster) şi Jerry (Jason Gedrick), primul în stare să îşi vândă hainele de pe el pentru a strânge bani de pariuri, al doilea un cartofor compulsiv cu creier matematic. Un alt personaj cheie, Walter Smith (Nick Nolte), îşi primeşte primele linii de contur: un individ enigmatic care ştie să recunoască un cal campion dintr-o mie.

În ultimii 15 ani, HBO şi-a creat un art-house propriu în televiziune, făcând imposibilă vizionarea neglijentă, consumeristă a serialelor sale. Fiecare se deschide cu generice atât de stilizate încât sunt spectacole în sine şi fiecare aruncă în aer tabuuri, reacutizează controverse şi repune în discuţie modalităţi de filmare; tratează cinematografic materialul de televiziune, şi, invers, face cu ajutorul televiziunii, un cinema de o bogăţie a detaliului pe care formatul de film nu l-ar permite niciodată. Acestea sunt trăsături comune tuturor produselor HBO, dar David Milch e cu siguranţă, alături de David Simon, creatorul lui The Wire, printre cei mai spectaculoşi şi mai minuţioşi dintre creatorii serialelor HBO. Serialul său poliţist NYPD Blue a schimbat definitiv faţa şi posibilităţile serialului poliţist, iar Deadwood rămâne serialul cultissim despre Vestul Sălbatic.

În Norocul / Luck regăsim aceleaşi desfăşurări lente ca în Deadwood ale firelor poveştii ce se va dovedi extrem de complexă. Aceleaşi dialoguri distilate şi aceeaşi poezie vizuală. Milch nu îşi face griji pentru ritm, ci îşi prinde publicul în textura complexă şi mirajul unei lumi care trăieşte pe muchie de cuţit. Acolo unde orice film cu curse de cai exploatează triumful, endorfinele clipei de glorie, Norocul / Luck ignoră impactul uriaş al curselor în sine. Vedem grajduri, cai la antrenament, asistăm la discuţii. Sufletul acestor oameni sunt caii şi splendoarea lor. Vedem prim planuri cu ochii lor şi cadre glorioase cu siluetele lor în plină fugă. Acestea sunt momente în care discuţiile dintre personaje încetează şi chipurile lor sunt străbătute de fiorul adoraţiei pentru cai. Simţim ingredientele acestei vieţi de dependenţă, de prizonierat în pasiune, disperare şi cifre fabuloase. Gustăm zaţurile acestor personaje înfrânte de eşecurile pariurilor şi transfigurate de victorii. Norocul / Luck te seduce întâi şi întâi, anunţând doar vag pericolele care vor forma firul ulterior al poveştii. Episodul pilot arată că lumea curselor de cai poate fi nu doar o ficţiune anacronică ci o realitate acaparantă. Crează dependenţă după o singură doză.